Povestea fabricii de pantofi clădită de un om ce abia știa să scrie, dar care a ajuns să le încalțe pe Sophia Loren și Elena Ceaușescu

Fabrica de încălțăminte Guban Timișoara, care le-a încălțat atât pe Sophia Loren, cât și pe Elena Ceaușescu, iar mai nou pe Norica Nicolai sau Adelina Pestrițu, exportă pantofi în Europa de vest, la peste 70 de ani de la înființare. La Revoluție avea 3.000 de angajați, iar acum are mai puțin de 100.

Guban – creația unui om care abia știa să scrie și să citească

Povestea fabricii Guban este, de fapt, povestea fondatorului acesteia, Blaziu Guban, care a înregistrat, de altfel, brandul Guban, ce cuprindea crema de ghete și producția de încălțăminte atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

Blaziu Guban a crescut într-o familie de părinți adoptivi, la Oradea. A făcut cinci clase și abia știa să scrie și să citească. În tinerețe a lucrat ca îngrijitor de porci, iar în timpul primului război mondial s-a angajat la o fabrică de ghete din Oradea, unde a fost fascinat de combinarea substanțelor de acolo.

În anul 1932, directorul fabricii Filt din Timișoara a mers în vizită la prietenul său care conducea fabrica de la Oradea la care se angajase și Blaziu Guban. El căuta un chimist bun și l-a angajat pe Guban la Timișoara. Acolo, în bucătăria locuinței sale, Guban a creat o cremă de ghete pe care o punea în cutii metalice refolosite.

Apoi, dându-și seama de talentul său de chimist, Blaziu Guban s-a gândit că este momentul să își deschidă propria afacere. Astfel, în 1937 a înregistrat la Registrul Comerțului „Uzinele Chimice Guban Timișoara” și a încheiat rapid un contract cu fabrica Mecher, care îi livra cutii de tablă inscripționate cu numele Guban, pe care le folosea pentru crema de ghete pe care o fabrica. Pentru că afacerea era înfloritoare, de la crema de ghete s-a trecut la producția de ceară și diferite soluții pentru lipit ghetele.

Guban, singura fabrică din România care a scăpat de naționalizare în 1948

Fabrica Guban din Timișoara a fost singura din țară care a scăpat de naționalizare în 1948, deși se făceau presiuni asupra lui Blaziu Guban. Cei aproximativ 50 de muncitori din acea perioadă au reușit, alături de conducerea fabricii, să amâne procesul naționalizării. Patru ani mai târziu, în 1952, Blaziu Guban a abandonat lupta și a donat statului român atât brandul, cât și fabrica, în schimbul promisiunii că va rămâne pe viață la cârma unității.

Tiberiu Guban, fiul lui Blaziu Guban, își amintește că în anii ‘5, Gheorghe Gheorghiu-Dej a vizitat fabrica de la Timișoara, însoțit de mai mulți oficiali de la București.

„Gheorghe Gheorghiu-Dej a venit la noi la fabrică. M-am dus la el, i-am întins mâna și i-am spus că sunt inginerul Tiberiu Guban. Nu mi-a strâns mâna, dar m-a luat în brațe și mi-a spus că eu nu trebuie să mă prezint lui”, povestește Tiberiu Guban.

Fiul lui Blaziu Guban spune că de-a lungul timpului nu a luat niciun capăt de ață din fabrică, spre deosebire de cei care l-au urmat și care aproape că au falimentat Gubanul.

„În 1957, am fost plecat la București, la ministrul de atunci al Industriei. Am avut o curea de pantaloni, el a văzut și a întrebat de unde am luat cureaua. I-am răspuns că de la fabrică, apoi a zis: «Să nu vă prind că luați un mosor de ață, chiar goală, din fabrică, nu-i voie». Atunci am scos bonul și i l-am aruncat în față spunându-i: «A costat 28 de lei, acum ești mulțumit?» Un centimetru nu am luat din fabrică”, spune Tiberiu Guban.

Cât timp a lucrat în fabrică, Tiberiu Guban a obținut 20 de brevete de invenție, iar în 1956 a creat pielea artificială.

Prima pereche de pantofi Guban a ieșit pe poarta fabricii în ’59

În anul 1954, la Guban a început producția de mase plastice. Prima pereche de pantofi marca Guban a fost lansată pe piață în anul 1959. Până în acel an, fabrica producea doar cremă de ghete, ceară și soluție de lipit ghetele.

Din 1959, de când fabrica a cunoscut dezvoltarea prin lansarea producției de pantofi, a început și dezvoltarea acesteia, an de an. Cu timpul, la Guban se fabricau și mobilă sau candelabre. Ulterior, s-a construit noua fabrică de pe Bulevardul Eroilor, iar în 1970 s-a trecut la producția pe scară industrială a încălțămintei. Producția de mobilă și candelabre s-a oprit, însă, după 1990.

În perioada comunistă, fabrica s-a numit Victoria, însă datorită brandului, cunoscut inclusiv peste hotare, toate produsele comercializate purtau marca Guban.

În anul 1978, Blaziu Guban a murit, iar fiul său, Tiberiu Guban, care i-a fost ucenic, i-a urmat la conducere tatălui său.

Tiberiu Guban s-a pensionat în 1992, cerând, totodată, să i se înapoieze fabrica. Justiția i-a dat, însă, un răspuns negativ: nu își poate recupera munca tatălui deoarece acesta a donat fabrica statului român. Tot justiția a decis să interzică folosirea numelui fără acordul celui care îl poartă.

Fiul lui Blaziu Guban a încercat toate variantele posibile pentru a recupera fabrica tatălui său. Când a văzut că justiția nu îi dă dreptate, a scris scrisori inclusiv la președintele Traian Băsescu, la Monica Macovei, pe vremea când aceasta conducea Ministerul Justiției, la Camera Deputaților și Senat. El nu a primit însă niciun răspuns.

„Mi-a venit să îi sugrum pe toți pentru că toți au fost tâlhari. Tot în țara asta s-a furat, s-a distrus. Cum e posibil să nu se găsească un vinovat?”, se întreabă Tiberiu Guban.

Tiberiu Guban are 90 de ani și trăiește acum la Timișoara, iar recent a primit titlul de cetățean de onoare al orașului.

Elena Ceaușescu comanda pantofi de la Guban după modele din „Quelle” și „Neckermann

Pantofii de Guban au fost încălțați, de-a lungul timpului, de persoane celebre, de la fostul președinte american Harry Truman, până la actrița Sophia Loren. Și Gheorghe Gheorghiu Dej și Tudor Arghezi au încălțat pantofi făcuți la Guban.

De departe, cea mai pretențioasă clientă a fost Elena Ceaușescu, chiar dacă nici ea și nici Nicolae Ceaușescu nu au fost în vizită la fabrică.

Tiberiu Guban își amintește că Elena Ceaușescu își comanda la Timișoara pantofi după modele din revistele „Quelle” și „Neckermann” din Germania.

„Pentru Elena Ceaușescu făceam la fabrică pantofi pe calapoade făcute de tatăl meu, iar eu preparam nuanța în care urmau să fie colorați: vernil, roz, ou de rață, în special culori pastelate. Ne inspiram după modele din reviste nemțești”, povestește Tiberiu Guban.

Și în perioada mai recentă, femei celebre din politică sau din televiziune au fost văzute purtând pantofi Guban.

„În anul 2012, doamna Norica Nicolai a purtat o pereche de pantofi de la Guban la un eveniment. De asemenea, Adelina Pestrițu a încălțat pantofi Guban. De exemplu, directoarea de la Medfarma a cumpărat anul trecut de la magazinul nostru de prezentare 23 de perechi de pantofi pentru dumneaei. În general, femeile de business, directoarele de multinaționale, angajatele de la tribunale și judecătorii sau de la primării sunt clientele pe care ne focusăm când creăm pantofii”, explică Eugeniu Cicoare, care este manager al fabricii de trei ani.

Perioada de glorie a fabricii a fost în comunism; În ’90, la Guban din cei 3.000 de angajați mai erau câteva sute

Ștefan Craici lucrează în fabrica de încălțăminte de la Timișoara din 1972, fiind primul său loc de muncă, iar acum mai are doi sau trei ani până la pensie. El spune că fabrica a cunoscut o perioadă înfloritoare pe vremea comunismului.

„Sunt în fabrică din 1972. M-am angajat atunci ca necalificat. Am venit din armată, iar un vecin m-a luat și m-a adus aici. Am făcut tot ce se putea face aici. Acum fac tipar și sunt modelier. Am trecut prin toate fazele, am pregătiri pentru modelier piese, tras, tălpuit, tot ce se poate. Am trăit bine aici, în fabrică, aveam de toate în vremea comuniștilor. Am fost și mai mulți angajați atunci”, își amintește Craici.

Bărbatul spune, cu mândrie, că toate modelele de pantofi care ies din fabrică trec mai întâi prin mâna sa.

„Nu am știut niciodată dacă pantoful pe care îl țineam acum în mână va fi încălțat de cineva celebru, dar trebuie să recunosc că m-am gândit la asta, mi-am imaginat de multe ori că acel pantof va fi încălțat de o persoană importantă”, afirmă Craici.

Managerul general al fabricii spune, la rândul său, că niciodată unitatea nu a avut planuri de realizat și nici nu a confecționat un număr foarte mare de modele, deoarece era axată pe producția de încălțăminte de lux.

„Se lucra puțin și bine. Așa e și acum. Nu producem pe bandă rulantă, cum se zice, ci suntem foarte atenți cu produsele noastre”, afirmă Cicoare.

După Revoluția din 1989, din cei 3.000 de angajați mai rămăseseră doar câteva sute. Încet-încet s-a renunțat la producția de mobilier, apoi la candelabre și în final și la crema de pantofi și cea de încălțăminte de bărbați, rămânând doar producția de pantofi de damă.

„Cea mai grea perioadă a fost după Revoluție. A fost rău de tot, am crezut că ne desființează și nu știam care pe unde să apucăm. La un moment dat, noi, muncitorii din fabrică, am pus la cale un plan pentru salvarea Gubanului. Ne-am sfătuit să punem mână de la mână și să cumpărăm noi fabrica”, spune Craici.

Abia în anul 1995 s-a reușit privatizarea fabricii, iar acum aceasta poartă numele de SC GP&Company S.A. și face parte dintr-un grup de firme cu capital italian, însă folosește marca Guban pe produse.

O pereche de pantofi este confecționată în aproximativ două ore

La Guban, o pereche de pantofi este fabricată în aproximativ două ore. Mai întâi, clientul trimite comanda la fabrică, ea fiind însoțită de o foaie A4 pe care se regăsește un tabel cu toate fazele de producție. Hârtia A4 se duce mai întâi la secția de pielărie, unde se alege culoara comandată, iar după ce este semnată, însoțită de material, se duce mai departe, în secția de croitorie. Femeile angajate aici decupează din material bucățile de care au nevoie, cu ajutorul unor mașinării, pentru a avea aceleași dimensiuni, la milimetru. Aceste bucăți de material, înpreună cu coala de hârtie A4, sunt trimise mai departe în atelierul de cusătorie, apoi la potrivit pe calapoade.

Urmează lipitul tălpilor, care se face de către un singur om. După ce talpa este aplicată, pantoful se introduce într-o mașinărie unde este supus unor temperaturi foarte ridicate, apoi foarte scăzute. Faza următoare este aplicarea tocului cu ajutorul unui șurub, apoi pantoful este trecut prin alte mașinării care usucă lipiciul de pe întreaga talpă, incluzând tocul, iar ultima fază este curățarea pantofului, manual, de lipiturile de pe margini.

În final, pantofii sunt așezați în cutii și transportați celui care i-a comandat, pe tot acest traseu regăsindu-se și tabelul de pe coala de hârtie A4. Astfel, conducerea fabricii nu mai este nevoită să controleze angajații la ieșirea din fabrică, întrucât toți pantofii fabricați sunt trecuți pe tabel.

Româncele preferă încălțămintea de culoare neagră

Managerul general al fabricii spune că de când a preluat conducerea s-a străduit să aducă oameni tineri, profesioniști, care să lucreze cu materiale de cea mai bună calitate.

Dintre cei mai vechi angajați au rămas doar câți se pot număra pe degete.

„Am început să investim în această fabrică, să angajăm oameni noi, să achiziționăm aparatură nouă pentru a avea produsele de cea mai bună calitate. Pielea cu care lucrăm este vopsită printr-un procedeu special, astfel încât între cele două fețe ale bucății de piele să nu rămână un strat alb atunci când aceasta este tăiată. Avem toate culorile posibile de piele, dar din păcate, româncele preferă culoarea neagră. Este păcat pentru că noi avem culori vii, frumoase, pe care să le oferim. La același model de pantof pot folosi o gamă diversă de culori. Sunt două magazine într-un mall din București care sunt situate vizavi unul de celălalt, ambele iau marfă de la Guban, dar nu își fac concurență și au prețuri diferite. Știți de ce? Pentru că în cele două magazine nu găsiți aceeași marfă”, susține Eugeniu Cicoare.

Cele 80 de modele de pantofi de damă marca Guban se fabrică în proporție de 70 la sută manual, la Timișoara. Sunt foarte apreciați atât în România, cât și în mai multe țări din Europa unde sunt exportați, în special în Italia. Tot manual, dar la comandă, se fabrică și pantofii speciali, pentru persoane cu diferite handicapuri.

În această perioadă, în fabrică se lucrează la colecția de toamnă-iarnă a anului viitor, iar colecția de primăvară-vară a acestui an este livrată clienților aproape în întregime. Prețul de producție al unei perechi de pantofi este între 170 și 330 de lei.